La proiectia de la Timisoara, avanpremiera in aer liber, n-or fi fost chiar 1200 trecute fix dar au fost peste asteptari. Nu i-am numarat. Dadeam ture permanent printre ei si ma incarcam cu entuziasmul si hohotele de ras cu care ei primeau filmul.

Le multumesc tuturor pentru atitudinea pe care au avut-o pentru un film made in Romania.

Si mai adaug ca 14-15 dintre spectatori erau studenti la regie anul I, unde Copel Moscu, Paul Negoescu si cu mine coordonam pedagogia. Copel era coproducator la film, Paul invitase filmul in deschiderea festivalului si eu eram scenarist-regizorul.
Deci ce sa faca, dragii de studenti, decat sa aplaude, sa rada si sa se bucure de filmul propus de profii lor?
Stiau ceva mai mult decat ceilalti spectatori. Vorbisem un pic cu ei la clasa, cand am generat discutia-tema-eseu:
Cele mai importante pahare cu apa din viata noastra.
Nunta in Basarabia e paharul meu cu apa. Cui ii este sete sa-l bea.

Tweet This Post